Scopul meu de azi este
de a vorbi despre eşec şi să vedem împreună ce parte pozitivă poate avea eşecul
şi evident ce spune Biblia despre asta.
În primul rând să
definim eşecul. Înfrângere, insucces, neizbândă,
nereuşită într-o acţiune.
Prima clarificare pe care vreau să o fac este că
eşecul nu este o persoană (nu eşti tu)
ci este un eveniment nerealizat. Tu eşti doar persoana care a încercat să acţioneze (de a
crea evenimentul, proiectul) poate înainte de a fi pregătit, de a avea toate datele, dar
sub nici o formă nu eşti tu eşecul în sine. Deci, eşecul e un eveniment nu o
persoană!
E normal să eşuez? Absolut! Face parte din viaţă. Sunt
oameni din Biblie, temători de Dumnezeu care au eşuat? Absolut: Adam si Eva, Samson,
regele Saul, David, Petru… îţi sunt cunoscuţi?
Uite ce strigă David: (Psalmii 69:2)
Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie, şi
dau apele peste mine.
Ce spune Dumnezeu cu privire la cei care sunt înfrânţi (au
eşuat)? Isaia 46:4
“Până la bătrâneţea
voastră Eu voi fi acelaşi, până la cărunteţea voastră vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin.
Ok, am arătat că eşecul
este o nerealizare, un insucces, o înfrângere, o acţiune nereuşită, am văzut că
ea este şi în viaţa oamenilor de paginile Bilbiei, am văzut şi existenţa
sprijinului lui Dumnezeu în astfel de situaţii. Aici vreau să clarific ceva. Nu
aştepta ca Dumnezeu să facă treaba în locul tău. Aduna-te, El te va sprijini,
îţi va da putere să te ridici, îţi va da soluţii, idei, înţelepciune să alegi
strategiile potrivite, să te ridici, dar va aştepta acţiune de la tine! Deci nu aştepta să plouă succes din cer!
Ştim din psihologie
şi dezvoltare personală că suntem motivaţi de două lucruri:
- dorinţa de bine
- dorinţa de evitare a durerii
O parte din noi
suntem motivaţi de evitarea durerii, adică „trebuie să îmi iasă articolul ăsta că altfel unii
vor râde de mine” comparativ cu cei care suntem motivaţi de dorinţa de bine „trebuie
să îmi iasă articolul ăsta pentru că ştiu că îi va ajuta pe unii cititori care se
confruntă cu un eşec”.
Pentru cei care
sunt motivaţi de dorinţa stării de bine nu ar trebui să fie o problemă foarte
mare eşecul, pentru că ei îşi doresc altceva, îşi doresc binele. Dacă eşti din
această categorie ai nevoie doar de o viziune nouă (poate mai mult studiu de
data asta) şi acţiune.
Însă pentru cei
care sunt motivaţi de „evitarea durerii” şi sunt în mijlocul eşecului trebuie
să fie dureros tare, dar cu siguranţă nu vor sta mult în eşec şi nici nu se vor
întoarce degrabă acolo. Astfel că eşecul poate fi o rampă de lansare pentru ei!
Ok, vă dau un
exemplu, din Biblie, din care reiese clar că eşecul este rampă de lansare datorită
motivaţiei evitării durerii. E vorba de Neemia.
Toată oştirea haldeilor, care era cu căpetenia străjerilor, a dărâmat zidurile
dimprejurul Ierusalimului (2Imp
25.10). Neemia este anuntat de cele întâmplate: „Cei ce au mai
rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară;
zidurile Ierusalimului sunt dărâmate, şi porţile sunt arse de foc”
(Neem
1.3).
Cum reacţionează Neemia? Ca orice om normal aflalt în nenorocire (eşec).
“Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am
plâns şi m-am jelit multe zile” (Neem 1.4) şi versetul 17… “Le-am zis atunci: „Vedeţi starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat, şi
porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim iarăşi zidul Ierusalimului şi să nu
mai fim de ocară!” Ştiţi cu toţii istoria lui Neemia şi
cum a reuşit să ridice zidurile cu toată opulenţa de care a avut parte.
Care e idea pe care vreau s-o transmit? Nu era mai mare nenorocire
(eşec) pentru ei, pe lângă că au pierdut
bătălia cu haldeii, le-au fost dărâmate şi zidurile. Ei recunosc eşecul (e
primul pas). Primul pas pentru tine recunoaşte-ţi eşecul. Neemia a plans. Nimic
josnic, poate e chiar plata recunoaşterii eşecului, habar n-am. Nu trebuie să
plângi neapărat :), dar dacă ţi s-a întâmplat nu fă nimic negativ din asta.
Neemia hotărăşte să rezolve problema! Dar ia
uitaţi-vă cum pune problema: „Vedeţi starea
nenorocită în care suntem (din nou recunoaşterea eşecului profund), Ierusalimul
este dărâmat şi porţile sunt arse de foc (plânge). Veniţi să zidim (acţiune)
iarăşi (de câte ori va fi nevoie) zidul Ierusalimului şi să nu mai fim de
ocară!” (evitarea durerii). Ştiţi cu toţii finalul.
Reţine doar atât (eu trebuie să mă opresc că am scris prea mult):
Eşecul, temelia motivării prin evitarea durerii.
Am eşuat, esecul nu e meseria mea, nu eu sunt eşecul, e doar un proiect
nerealizat pentru care nu am avut toate datele (nu m-am informat sau muncit
suficient), îmi recunosc eşecul, sunt profund dezamăgit, poate chiar zdrobit, dar revin la acţiune (de câte
ori va fi nevoie) cu o nouă viziune, dar de data asta mai informat şi cu mai mult zel (fie pentru a
evita durerea, fie de dragul succesului)!
Şi apoi nu uita să spui ca David:
M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe
stâncă şi mi-a întărit paşii. (Ps 40.2)
Dezvoltarea personală începe cu Biblia!
Inspiraţie,
Laura